Harul schimbă ceea ce pedeapsa nu poate schimba.
Traducere cu IA · Original în engleză
BUNĂTATEA lui Dumnezeu este cea care ne schimbă.
Mulți oameni cred că ceea ce transformă cu adevărat un om este disciplina, asprimea și pedeapsa. O răbdare care ajunge, în cele din urmă, la capăt și cere îndreptare. Și, deși asta poate produce o schimbare temporară de comportament, nu este calea lui Dumnezeu și nu ajunge niciodată în adâncul sufletului.
Calea lui Dumnezeu este mult mai puternică.
Îi dăm lui Dumnezeu tot dreptul să ne judece, toate motivele să ne întoarcă spatele și toate justificările să ne părăsească. Și totuși, când ne întoarcem spre El, Îl găsim încă prezent. Încă statornic. Încă arătând îndurare. Încă oferind har nemeritat. Încă iubindu-ne cu o răbdare fără sfârșit. Asta produce în noi ceva ce pedeapsa NU POATE atinge.
Nu ne schimbăm pentru că frica pune presiune pe noi.
Nu ne schimbăm pentru că vinovăția ne zdrobește. Nu ne schimbăm pentru că datoria ne obligă. Ne schimbăm pentru că întâlnim o iubire care nu ar trebui să existe, și totuși EXISTĂ. Recunoaștem că, după toate păcatele și toate eșecurile noastre, Dumnezeu a pus deoparte nuiaua și a ales să ne dăruiască har.
Iar acea revelație începe să înmoaie cele mai împietrite locuri din noi.
Inima se topește în prezența unei asemenea bunătăți nemeritate.
Sufletul se trezește când înțelege că a fost căutat de o iubire care refuză să îi dea drumul.
Pedeapsa produce primul fel de schimbare: momentul trecător în care un om spune: „TREBUIE să mă schimb.” Dar harul produce al doilea fel, mai profund: mărturisirea care se naște dintr-o inimă transformată și spune: „VREAU să mă schimb.”
Numai BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU are puterea de a ajunge în ființa noastră cea mai lăuntrică și de a face un om nou.