Trepte invizibile.

Când eram copil, îmi plăcea enorm să mă uit la magicieni.

Iar unul dintre preferații mei era Dynamo. Pentru mine, era unul dintre cei mai buni magicieni de atunci.

Avea un truc în care părea că merge pe apă. Și, ca tânăr creștin care privea asta la televizor, îmi amintesc că eram uimit și puțin îngrozit în același timp.

Stăteam acolo și mă gândeam: „O, la naiba. Credeam că numai Isus poate face asta.”

Evident, era o iluzie. Una dintre explicațiile propuse pentru truc este o platformă transparentă așezată chiar sub suprafața apei, ascunsă de privirile spectatorilor.

Ideea este că platforma se află suficient de aproape de suprafață încât el să poată merge pe ea, dar este ascunsă sub apă, astfel încât să nu vezi ce îl susține.

Pentru public, el pășește pe nimic.

Dar sub picioarele lui există ceva solid.

Trepte invizibile.

Și, pentru că am umblat cu Dumnezeu cea mai mare parte a vieții mele și am crescut în mijlocul unei familii care a umblat cu El, nu pot să nu mă gândesc cât de des viața cu Dumnezeu se simte exact așa.

Dumnezeu te cheamă să faci un pas. Privești în față și tot ce poți vedea este apă.

Nicio cărare. Nicio temelie vizibilă. Nimic care să explice cum ai putea să îți lași greutatea acolo și să rămâi în picioare.

Și imediat simți frică.

„Doamne, dacă pășesc acolo, o să cad direct prin apă. Nu există nimic care să mă țină.”

Dar dacă EXISTĂ?

Dacă treapta este deja acolo, iar singurul lucru care lipsește este capacitatea ta de a o vedea?

Gândește-te puțin la platforma aceea ascunsă.

Faptul că o poți vedea sau nu nu schimbă cu nimic capacitatea ei de a-ți susține greutatea. Nu devine solidă în clipa în care o observi. Era solidă înainte să știi că există.

Dar, dacă stai la margine și refuzi să pui piciorul jos până când ochii tăi pot dovedi că există ceva sub apă, s-ar putea să nu descoperi niciodată ce te putea susține.

Și cred că aici intervine credința.

Uneori, Dumnezeu te cheamă să te miști înainte să îți arate ce te va susține.

Îți cere să ai încredere în cuvântul Lui înainte să ai siguranța pe care o simți când atingi pământul cu picioarele.

Pasul vine ÎNTÂI. Descoperirea vine DUPĂ.

Îți ridici piciorul de pe un loc familiar. Îl duci spre un loc care pare incapabil să te susțină. Tot ce vezi îți spune să rămâi unde ești.

Dar faci pasul pentru că ai încredere în Cel care a spus că ai un loc pe care să stai.

Și, când îți lași greutatea, găsești sprijin sub picioare.

EXISTĂ o temelie.

Credeai că pășești în gol, dar pășeai pe ceva ce Dumnezeu putea vedea tot timpul.

Aceasta este partea pe care o găsesc frumoasă.

Adevărul este că un pas de credință este, de fapt, doar o iluzie, fiindcă acolo exista o treaptă invizibilă tot timpul. Era nevoie doar de credință ca să crezi ceea ce încă nu poți vedea.

Și uneori cred că Dumnezeu lasă treapta invizibilă pentru că tocmai aceasta este ÎNCERCAREA.

Vei avea mai multă încredere în El decât în ceea ce poți vedea?

Dacă El ți-ar arăta întreaga platformă, fiecare treaptă și exact unde duce, ai putea înainta bazându-te pe propria perspectivă asupra cărării.

Dar când nu o poți vedea, trebuie să ai încredere în a Lui.

Noi spunem: „Doamne, arată-mi pământul și apoi voi face pasul.”

Uneori, El spune: „Fă pasul și vei găsi pământul.”

„Căci umblăm prin credință, nu prin vedere.” 2 Corinteni 5:7.

Noi UMBLĂM. Ne mișcăm. Ne lăsăm greutatea pe un loc despre care ochii noștri încă nu ne pot da siguranță.

Și apoi ajungem la treapta următoare.

Pentru că a găsi o dată sprijin nu înseamnă că Dumnezeu îți arată brusc toată scara.

Stai pe ceva care te-a ținut. Dar în fața ta este din nou apă.

O altă conversație. O altă decizie. O altă perioadă necunoscută a vieții. Un alt moment în care nu poți vedea cum vei fi susținut.

Și, din nou, El îți cere să ai încredere în El.

Dar de data aceasta ai ceva de care să îți amintești.

Pământul de sub picioarele tale a fost cândva pasul pe care îți era teamă să îl faci.

Nu puteai vedea cum vei trece prin acea perioadă. Nu știai de unde va veni puterea. Nu aveai nicio idee cum vei găsi sprijin.

Și totuși ești aici. În picioare, într-un loc unde cândva credeai că te vei scufunda.

Asta nu înseamnă că drumul a fost lipsit de durere. Înseamnă că ai descoperit un sprijin pe care nu îl puteai vedea din locul de unde ai pornit.

Atunci de ce presupunem atât de repede că tocmai următoarea treaptă invizibilă trebuie să fie cea care nu ne poate susține?

Dumnezeu nu te-a adus până aici doar ca să te abandoneze la margine.

Când te cheamă înainte, El știe ce se află sub suprafață. Știe cum te va ține, chiar și când tu încă nu poți vedea cum vei rămâne în picioare.

Nu trebuie să înlături fiecare întrebare înainte să te miști. Nu trebuie să simți pământul de sub pasul următor în timp ce îți ții ambele picioare exact unde sunt.

Vine un moment în care încrederea trebuie să devină un pas.

Și, dacă acolo te afli acum, vreau să te încurajez. Ceea ce pare nimic în fața ta poate fi doar o altă treaptă invizibilă pe care Dumnezeu îți cere să pășești având încredere în El.

Fă pasul de credință.

Lasă picioarele să descopere ceea ce ochii nu pot vedea.

- Adam